Nu se ştie de ce mi se spune adesea "tu".
N-am băut cot la cot Bruderschaft cu niciunul dintre ei.

sâmbătă, 22 octombrie 2011




Mi-as fi dorit sa ma fi numit Ivona.

Si inca nu m-as putea hotari unde as vrea sa-mi fi dus traiul; in minte mi se invalmaseaza un torrent de imagini vagi cu cabanite rustice asezate neuniform la poala vreunui munte, coarne de cerb si iarna. Stiti, frigul e un aliat fidel al sufletului, iti amorteste si apoi iti ingheata toate nebuniile si delirul adolescentin. Dac-ar fi sa privesc reversul medaliei, un oras rusesc plin de oameni cu trasaturi atat de caracteristice poporului lor, toti niste Jupiteri olimpieni cu ochi albastri si nasuri ascutite, as gasi, in mod cert, o impacare a celor doua extreme.

Pamant rusesc si o prietena; caci eu nu am avut niciodata o prietena care sa cada in mocirla in acelasi timp cu mine, sa se zbata cot la cot, intr-o meteahna, cu suferinta mea puerila. O prietena, nu o sora, nu cliseul asta ieftin ce se perinda prin capul multor avortoni. O prietena ce n-ar putea sa adoarma seara, stiind ca peste mine napadeste intruna o gloata de amaraciune si, in cele din urma, un inger care sa-mi intinda o mana, trecand peste iesirile mele de sorginte schizofrenica.

"Stiti pana la ce grad de orbire poate uneori sa iubeasca o femeie?" intreba suprematia literaturii ruse. Mi-as fi dorit sa ma fi indragostit o singura data in toata goliciunea vietii mele. Sa-i permit idealului meu sa ma sece de toata vlaga, sa-mi ghiceasca vulnerabilitatea s-apoi sa ma inlantuie pe vesnicie de el. Un individ care sa nu vorbeasca prea mult, sa nu-mi dea senzatia de pustiu, sa-i citesc sufletul prin privire. Iar intr-un final apocaliptic sa plece, mie sa nu-mi mai pese intr-o asa mare masura de cine va urma. Si-o vreme sa ma framant indelung.

Я все еще люблю тебя и всегда буду любить...

Un comentariu:

masaj erotic spunea...

Felicitari in primul rand pentru blog,este o munca depusa eficient,in al doilea rand pentru minunatele postari...mi se pare foarte interesant. succes si sa munciti cu cel putin acelasi simt de raspundere pe viitor