O hrapareata in fata suprematiei? Prinde-n gheare castigul, inlantuindu-l puternic de propria persoana, si-apoi, intocmai ca o lebada, isi leagana gatlejul si-asteapta urale de fericire. Poleiala asta nu-i va umple goliciunea launtrica, si-atunci nu-i ramane decat sa se infunde intr-o mocirla a deznadejdii.

Se spune ca exista, in vremuri stravechi, o pasare aducatoare de fericire. Si-s multi oameni binecuvantati de salasluirea sa in traiul lor, cateodata-i simt prezenta pe deplin in mine, chiar in propria mea persoana, si uite ca, reversul medaliei, exista un ghimpe care nu ma lasa sa ating culmea extazului. Cine oare te poate ajuta?

Apar indivizi de acestia, cu singuranta fiecare ii cunoaste sau a avut de-a face cu ei, care iti ingaduie sa-ti plangi tot amarul inimii si iti promit fericiri absurde si siguranta de sine. Ridicol! Tot ce-ai putea sa vezi in ei, in timp ce le povestesti totul, invaluit fiind de un fals sentiment de eliberare, e o privire straina, o expresie faciala monotona. Ai putea admira un portret care nu are ochi?

Si-atunci, ce-ti mai ramane? Sa-ti inchei ziua, intr-un oftat prelung, gandindu-te la cat de neghioaba ai fost.
Tot ce am nevoie sunt doar doi ochi care ma pot patrunde realmente, si-apoi intelegerea ar veni de la sine.