Nu se ştie de ce mi se spune adesea "tu".
N-am băut cot la cot Bruderschaft cu niciunul dintre ei.

miercuri, 2 iunie 2010


Audrey, 31 de ani.

Divortata, am scapat de un sot alcoolic si incapabil de a-mi rasplati fidelitatea. Locuiesc in Manhattan, undeva la marginea lui Central Park. Am o casa superba, pentru ca stiu sa fac bani si mi-e indiferent de unde provin. Fostului i-am dat cu flit, probabil sta undeva intr-o garsoniera umeda, fara curent electric si geamuri sparte. Mai mult ca sigur ii bate vantul prin buzunare, frigider, cap si dormitor.E un domn bine, la prima vedere, insa badaran si fara minte, usor de manipulat si de tras pe sfoara. L-am prins cu o paiata in patul meu, evident i-am invinetit ochii, i-am aruncat hainele pe geam, apoi am dat-o afara din casa, in mijlocul drumului, asa goala. Bleah, oribila.

Detin un restaurant care valorifica obiceiurile traditionale si invechite. Un stil usor rustic, rusesc si relaxant. Servim de la ceaiuri de toate neamurile, pana la caviar rosu si negru. Fac bani si ii cheltui pe my ass. Pe barbati ii privesc ca pe niste bucati amarate de carne ce se intaresc la vederea unui sutien sau pantof cu toc inalt. De fapt niste marionete incorporate cu bucati de carne jalnice, paroase si nesatisfacatoare, uneori.

As fi falsa daca as zice ca nu am iubit niciodata. De doua ori a dat peste mine nenorocirea asta; mai exact o data in timpul liceului si pana acum cativa ani, de ordinarul asta. Acum sunt o femeie independenta, sobra si severa, ca sefa aia rea din filmele, seriale cu sefe afurisite. Am tot felul de prietene, de la cele care ma insotesc la cumparaturi, cele care ma ajuta la decorarea casei de Craciun, cele care ma barfesc pe la spate, cele care ma invidiaza. Nu duc lipsa.

Ma numesc Audrey Huffman si salut toti fraierii care mor de draci ca nu se tavalesc prin asternuturile mele, toate pupezele care alearga dupa banii altora si pe fostul meu caruia i-am tras teapa, destramandu-i visele.

Niciun comentariu: