Nu se ştie de ce mi se spune adesea "tu".
N-am băut cot la cot Bruderschaft cu niciunul dintre ei.

sâmbătă, 29 mai 2010





Abigail.

Calatoreste extrem de des cu metroul, pe care il uraste fiindca mai tot timpul intarzie si il pierde. Iubeste sa se trezeasca dimineata devreme, aerul ala inca curat si racoros ii penetreaza narile subtiri, dar dependenta de cafeaua buna de la coltu' strazii o face sa zaboveasca minute bune in plus.

Metroul e foarte plictisitor, mai ales in zilele de inceput de saptamana. Numai pensionari ce se indreapta catre farmacia nou deschisa, adulti ingrijorati, barfind despre salariul mizerabil care abia le umple un sfert din buzunar, cativa elevi somnorosi ce dorm pe spatarele reci si extrem de incomode. Abia vinerea vezi studentii zambind schizofrenic, mancandu-si hotdog-ul fierbinte si sorbind intr-un mod stresant dintr-o sticla de Cola.

Abigail ar putea merge la serviciu cu masina personala, insa cunoaste un tip , cam de douazeci si sapte de ani, care o atrage, chiar si din simplu fapt ca rasfoieste energic si violent agenda personala, apoi adauga cateva cuvinte, in soapta, de parca ar injura. Ea sta undeva in fata lui si il examineaza…o innebuneste cand isi trece usor degetele prin parul castaniu si apoi pe buzele prea visinii pentru tiparul masculin. Privirile li s-au intalnit pentru cateva fractiuni de secunda, ca un fulger, dar erau cu scopul de “cine mai e pe aici”. “Oare are pe cineva? Nu, nu cred..pare un tip business prea ocupat cu afaceri, decat cu viata personala”.

Abigail coboara la urmatoarea statie. Isi indeasa cu nervozitate lucrurile in geanta si se intoare catre tipul misterios. Ii arunca privirea de“ne vedem maine”.

Niciun comentariu: