Nu se ştie de ce mi se spune adesea "tu".
N-am băut cot la cot Bruderschaft cu niciunul dintre ei.

sâmbătă, 23 iulie 2011





Deschizand ferestrele unei camarute inguste nu lasi racoarea diminetii sa-ti invalmaseze mintea, asta e mai mult ca sigur o simpla ipoteza. Singurul gand pe care izbutesti sa-l silabisesti atunci cand pleoapele grele iti intuneca orizontul e considerat, dupa umila mea supozitie, o raritate binecuvantata.

Douazeci si patru, luna lui cuptor, e o sarbatoare marcata de o inima mazgalita si ascutita, (deh, impuritati ale unei artiste in devenire) intr-un calendar agatat de perete. Mai mult un simbol, nu c-as tine cont vreo anumita data. Prostii! Semnul mai indica, de fapt obliga persoana in cauza sa nu suspine, varsand lacrimi. Superstitie pentru muritori, indatorire pentru superiori.

Totusi, simt ca o sa sting cuptorul specific zilei mele de nastere cu siraguri de perle sarate. Incalcand promisiunea evocata mai sus, imi garanteaza cineva ca la suflul celor saptesprezece lumanari, dorinta mea va ramane nepieritoare?

Un comentariu:

aryna spunea...

Cred ca ti-am citit toate postarile de mai bine de trei ori fiecare. Mi-as putea permite sa-ti trimit o imbratisare mare de tot?