Nu se ştie de ce mi se spune adesea "tu".
N-am băut cot la cot Bruderschaft cu niciunul dintre ei.

vineri, 6 august 2010



M-am intalnit pentru prima data in viata cu el, in mod indirect, cand aveam vro' cinci ani.

Tata platea grabit niste cumparaturi, stresat de faptul ca monezile primite ca rest il incomodau, fapt ce se putea observa din sirurile lungi, interminabile de apa ce-i curgeau pe fata. Intr-un moment cheie, domnul asta despre care vorbesc m-a impins de la spate, am furat un inel incorporat cu un luciu de buze.

Situatia mucoasei lipsite de caracter a disparut, tocmai de asta caut victoria, vreau sa-l inving. Sa stiu ca nu exista doua coarne pe sub pat, din cauza carora nu poti dormi, ca injuraturile trimise violent catre mama nu sunt rezultatul ademenirilor lui, ca actiunile mele malefice nu sunt dublate de un complice.

Mi-e frica sa-i rostesc numele. Paralizia verbala imi este un aliat. Tot ce stiu e ca imaginea lui nu e infricosatoare, de fapt e genul de barbat cu care ti-ai petrece un one-night-stand. In ochi ii surprinzi siguranta rara printre masculii de pe strada. Oricum, daca se aude numele lui, te retragi brusc sub o carapace imaginara si invoci orice ti se pare divin.

Bataile de la usa camerei mele m-au facut sa tresar, fix ca atunci cand esti pe cale sa adormi, dar vibrezi inconstient.

"Mama, ce naiba, nu poti sa pricepi ca am nevoie de liniste sa citesc un geniu rusesc?"

Prea nebun scriitorul asta, ma face sa fantasmez ca si cand as avea creierul unei schizofrenice innascute. Asta e refrenul ce l-a repetat mintea mea pana dimineata, convinsa fiind de faptu' ca mi-am pierdut virginitatea, in materie de lecturi geniale, oftand la ideea ca tot ce voi citi de acum incolo va fi pura dezamagire.

Un comentariu:

chestia "jolie" foarte gentila spunea...

si pe cine citesti?tolstoi?dostoevski?