Анушка e fascinata de blolile psihice, insasi ea fiind afectata.

Degetele de la picoarele strainilor i se par extrem de amuzante, ba chiar cand era mica ii era frica de ele. E comic cum al doilea deget e mult mai lung decat primul, se lungeste asa ca un gat de girafa sau se indoaie nefiresc, cum iese obraznic din sandale sau cat de incomod arata cu un inel.

Faptul ca ei nu-i plac absolut deloc florile e o jignire adusa preferintelor apropiatilor sai. Анушка nu schiteaza zambete, nu-i citesti sclipirea din ochi daca-i daruiesti trandafiri sau crini. E inexpresiv cum stau ele inghesuite intr-un ghiveci, pentru ca mai apoi sa se ofileasca. Destul de banal.

Vizitarea strainilor si nu numai ii place foarte mult, mai ales partea cand le cotrobaie prin sertare. Urmareste momentul ideal, inchide usor usa si rascoleste sertarele, unde nu gaseste mai nimic interesant...niste creme invechite, carioci uscate si hartii goale.

Ma gandeam ca se potriveste cu ceea ce scrie pe ambalajul ciocolatei Heidi cu menta si lamaie:

"It's about keeping the enthusiasm you had in the beginning until the very end.
It's about life's intensity."