Ziarul intotdeauna ii parea ca miroase a carti virgine.

Aruncat prin casa, undeva izolat de ochii lumii, era locul lui. Eventual ii mai lipseau cateva foi neimportante, stiri deja cunoscute, cel mai sigur din barfele oamenilor ce le agati, din treacat, de pe strada.

Scarile mari de lemn din interiorul casei o ispiteau la somnul ei de frumusete de peste amiaza. Unica problema era ca scartaiau ingrozitor, ca vocea matusii sale cand vroia sa imite, prin cantec vreun artist cunoscut. Baia era singura solutie, asa ca, aporape s-a tarat in genunchi pana sa ajunga la etaj.

Nuante cafenii, pamantii, relaxante oricum. Cada era de marmura, model unic in lume, de origine spaniola. Deasupra, doua coarne de cerb ce serveau pe post de agatatoare pentru prosoape. Puteai sa juri ca esti undeva la munte, asta daca faceai exceptie de claxoanele masinilor din strada. Oricum muzica buna mereu acoperea orice impuritate a sunetului, ea distingea doar discul cu muzica clasica din hol. Ceaikovski e un geniu, daca as zice ca ai orgasm numai cand il asculti, ai zice ca sunt sclerozata sau poate schizofrenica.

Apa mereu era ceva mai fierbinte decat putea corpull ei sensibil sa suporte. Nu era pretentioasa, fiindca baia era activiatea ei preferata, isi descopera noi simturi. Doua degete pot sa faca multe, dar o mana? Se simtea bine cand sapunul ii aluneca, chicotea zgomotos, apoi il cauta erotic prin cele mai intunecate unghiuri. Perlele de baie dadeau nastere la o imbulzeala de mirosuri, de la menta pana la caramel.

Din tablou lipsea singurul individ ce putea sa scoata din ea sunete nebanuite, cu el invata sa faca vocalize. Uneori era vocala a, alteori o, alternate desigur. Nu vroia sa-l sune, ea singura se descurca de minune.