Kevin.

Lichiorul-crema irlandez nu-i iese niciodata, finndca are ceva lacune la preparatul sosului de ciocolata, dar vinul fiert ii iese ireprosabil, cu putina aroma de scortisoara macinata.

E ceva ciudat la el, parca ar fi deghizat intr-un animal de noapte, gata sa-si vaneze si sa-si exploreze prada, pentru ca mai apoi sa o savureze in pace. Privirea aia de tigru mandru de capturarea unei biete victime, sau puterea unui ghepard dezlantuit, fugind dupa o caprioara pasnica. Daca-ti intinde mana, si se joaca lasciv cu degetele in palma ta, esti ca si prinsa in capcana. Poti jura ca e un deja-vu, in care te va face sa-ti pierzi mintile, personalitatea dominanta si caracterul impunator de leoaica, transaformandu-te intr-o pisica jucausa si ascultatoare.

Te va ameti si aprinde printr-un masaj la baza gatului, trecand subtil pe linia trasa de coloana vertebrala , continuandu-si drumul dat de gemetele explicative ale prazii. Fermoarul rochiei nu sti unde a disparut, pantofii esti sigura ca ii aveai, parul puteai sa juri ca il aveai prinsa intr-o coada salbatica, dar acum iti atarna in toate partile.

Canapeaua aia rece, masa subreda din bucatarie, covorul distrus, peretele murdar de urme de ruj.
Oh, Kevin!