Am trecut prin schimbari majore intreaga mea viata.Am fost pe cont propriu,o vreme,la o varsta la care mamele va legau inca la sireturi si va dadeau mancare cu lingurita.Am mers singura la deschiderea anului scolar,plangand pe drum,cand mamele va tineau strans de mana si aveati fiecare cate un suras pe fata.Mi-am facut temele singura la o varsta la care multora dintre parintii vostri va invatau cum sa tineti un stilou in mana...Am suferit mult timp,ani in sir, pana sa-l revad din nou pe tata,la varsta la care multi dintre voi il aveati alaturi.Aveam grija de fratele meu,eu fiind tot un copil,la varsta la care multi dintre voi dormeati linistiti pe perna,strangandu-va plusurile in brate.
Toate astea m-au facut mai puternica si ma ajuta in continuare sa fiu.Ce e mai sus,e doar 10% din intreaga poveste,despre care nu pot sa vorbesc deschis,fiindca n-are rost.Ce am invatat,aplic in viata reala.De aia nu aplec urechea la reposuri,la critici,la atacuri,la barfele unora ce habar n-au ce e sub aceasta carcasa cu un “ras zgomotos”.Asta ar inseamna sa ma impiedic de o pietricica,in timp ce as fi urcat Everestul.D’aia sunt asa cum sunt,chiar daca,intorcand capul in trecut,imi mai curge o lacrima pe obraz.Te intreb pe tine,pe tine si pe tine: de ce oare vorbesti tu despre mine?Am mancat noi din aceeasi farfurie? Tuturor care-si dau cu parerea,cu drag:
“Poti sa-mi spui cum vrei ,ca nu imi pasa.Cei pe care ii iubesc,ma asteapta acasa.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu