Nu m-am indragostit niciodata cu adevarat.Nu stiu ce inseamna fenomenul asta tot mai des intalnit printre tineri de "dragoste la prima vedere".Bineinteles ca am simtit si eu ca imi place de cineva, dar doar atat.Nu am trait vreodata o drama si de fiecare data cand vad un caz la tv de genul"o fata de numai(...) s-a sinucis din cauza iubitului care (...)"ma amuz copios.Nu mi-as lua zilele pentru nimic in lume, daramite pentru un baiat(nu scapati asa usor de mine !).M-am gandit de multe ori ce as face daca viitorul meu sot m-ar insela si am gasit solutia:l-as insela si eu,desi sunt o fire cat se poate de fidela.Nu as face crize , nu m-as inchide in casa pentru tot restu' vietii , nu as plange pana la epuizare.L-as insela inapoi,in cel mai urat si nemernic mod , sa vad daca ii pasa , daca se simte afectat.
Ma rog , am cam deviat de la subiect.Deci spuneam ca nu am simtit fiorul ala care iti da "fluturi prin stomac".Evident , la 15 ani nici nu am interactionat cu asa multi parteneri de sex opus , ca sa pot declara ca am oarece experienta in domeniu.Dar cand se va intampla, cand voi simti ca el e "the one", as da tot ce e mai bun din mine.
So, I'll keep on waiting.

P.S:Nu stiu ce m-a apucat cu rozaliu' asta.Ma dor ochii.:))